Examene

Cum au trecut examenele?

Perioada 1:

>3 zile inainte (Perioada de acomodare cu gandul ca se apropie examenul):

"Se apropie examenul.. Imi rezervez cel putin 3 zile, o sa invat din greu si o sa iau o nota buna. Trebuie sa iau, stiu ca pot! Astfel o sa le demonstrez la toti de ce sunt in stare!" 

Perioada 2:

3 zile inainte  (Perioada de amanare)

"Deci mai am 3 zile, azi imi string ultimele ganduri, las intr-o parte celelalte activitati, de miine dimineata ma trezesc si invat. 2 zile de invatat de dimineata pana seara tarziu imi sunt supra-suficiente!" Ma ocup cu taiatul frunzelor la caini, cu umflatul rotilor la treni si alte activitati de ucidere a timpului. Pentru ca e ultima zi in care ma simt liber, stau pana tarziu si ma culc la miez de noapte.

Perioada 3:

2 zile inainte (Perioada de pregatire a gandului cu faptul ca trebuie de invatat)

Ma trezesc tarziu, este deja trecut de ora 12:00. Creierul percepe ca e timpul de a invata o data cu trezitul din pat, de aceea ma stradui sa ma trezesc cat mai tarziu. Dupa ce ma scol din pat - simt o foame enorma. Mananc bine, incet, nu ma grabesc, mai privesc stirile sau orice site imi cade la indemana in acest timp. Ma uit la ceas - e deja ora 14:00..  Realizez ca mai am inca cateva ore bune pentru invatat, si o intreaga zi: cea de maine, asa ca nu ma garbesc. Deschid chat-urile, ma pregatesc sa-i anunt pe toti prietenii ca voi fi indisponibil in acestea 2 zile, le povestesc ca am un examen greu, si ca tot invat de dimineata. Rad, zambesc, facem glume, privesc pentru ultima data noutatile de pe net, cand.. la un moment dat, iarasi is flamand. Stiu ca nu pot invata decat doar cu stomacul plin. Pentru ca maine sa nu am surprize cu mancarea, ma duc la magazin si imi cumpar de toate: multa ciocolata (ca asa am auzit ca ajuta la memorare), cateva doze de energizante (sau cafea), pentru ca nu cumva sa obosesc invatand si ceva de rontait (ca nu cumva sa pierd timpul pe preparatul mancarii). Ajung acasa, mananc din nou- deja e seara. Sa te apuci de invatat seara nu poti.. Imi pun skype-ul pe "indisponibil", inchid mess-ul, facebook, si incerc sa ma conving: mai mult nu o sa intru pe ele pana nu dau examenul. Imi caut un film, ceva mai de viata, cu gandul ca dupa film o sa am dorinta maxima de a invata, (adevarul fiind doar indepartarea gandurilor de la faptul ca am examen). Privesc 1-2 filme, ma uit la ceas e deja ora 12 seara, trebuie sa ma culc. Nu mi-e somn, pentru ca am dormit mai mult decat trebuia, si astfel imi mai caut un film. Ma culc pe la vreo 2-3, si incep sa socot cate ore am miine pentru a ma pregati de examen. Numar: "ma trezesc la 8, ma voi culca la 24, 24-8=16 ore. Scad 2-3 ore pentru mancare, odihna = 13 ore.. Suficient pentru pregatire". Multumit de acest gand, inchid ochii linistit. Pentru un moment, imi trec prin cap amintiri de la examenele trecute, cum am trecut aproximativ prin aceeasi situatie, lasand totul in ultima zi si nu am resuti sa invat mai nimic, dar repede alung aceste cu ganduri cu vorbele "asta a fost candva, de maine incep o noua zi, sunt sigur de asta". Cu zimbetul pe buze, pun alarma sa sune la ora 8:00

Perioada 4:

1 zi inainte de examen (Perioada de invatare)

Ma trezesc pe la orele 10:00-11:00. Mi-am amant desteptatorul sa sune de cateva ori, cu gandul ca "daca o sa fiu obosit, fara somn, n-o sa pot invata"... Inca mi-e somn, dar stiu ca am suficient timp pentru a ma pregati. Imi iau ceva din frigider, aduc mancarea la calculator, si mancand incet, deschid cateva site-uri sa nu ma plictisesc. E trecut de ora 12:00.. String masa, si imi zic "Gata, acum e momentul". In mai putin de cateva secunde, simt cum sunt transpirat: "Nu pot sa invat daca nu miros bine". Cu grija plec la baie si imi fac un dus. In baie, apar meditatiile despre viata: idei de la "originea universului" pana la "ce sa fac dupa ce termin facultatea". Ies din baie, e trecut de ora 13:00. Ma apropii de calculator, cand deodata observ mizeria din camera. "Nu pot sa invat daca nu e curat in camera". Cu grija, fac ordine, imi aranjez hainele, imi las masa goala doar pentru laptop si caiete. Imi zic "gata, acum nu ma deranjeaza nimic". Din cauza ca nu am fost la cursuri, nu am caiete de unde sa invat, asa ca, caut cursurile pe net. Le copii, le numar, is multe.. Cu fraza "stiu ca pot", deschid primul curs si incep a citi din el..  Citind asa, ma gandesc la filmul de ieri, la colegii din facultate, si .. ma scol sa-mi iau ceva din frigider. Doar nu pot invata pe stomacul gol! Se repeta istoria cu mancatul la calculator, deschid din  nou site-uri funny, rad.. Cand ma uit la ceas, realizez ca au trecut inca cateva ore, si nu am invatat niciun curs. Vad cateva mesaje noi pe skype si pe facebook, le scriu prietenilor ca invat din greu, si injur facultatea.. Daca tot stau pe net, intreb colegii cam ce invata ei sa stiu cam rezumatul din ceea ce trebuie de studiat. Inchid din nou netul, deschid cursul 1 din nou, il citesc pe diagonala si il inchid. Iau un pix si-o foaie, si incerc sa vad ce-am memorat din acel curs. Vazand foaia aproape alba, realizez ca.. nu am invatat nimic. Totusi ambitia nu ma lasa sa cred ca nu sunt in stare. Increzator, imi selectez 4-5 cele mai importante cursuri pe care propun sa le invat. "Pentru o nota de 5, mi-ajunge". Citesc un nou curs, si apoi, bucuros ca mi-a ramas mai putin de invatat, deschid din nou netul, sa ma recreez putin. Realizez ca e tarziu, si ma ia somnul.. Imi fac o cafea, si imi propun sa invat toata noaptea. Dupa inca un curs citit, inteleg ca n-o sa mai memorez nimic, astfel imi iau pixul, foaia - si incep sa-mi fac fituici.. Dupa 1-2 ore de scris pe fituici, cu gandul ca "imi ajunge pentru un cinci", ma culc... "Am copiat la celelalte examene, voi copia si la asta".

Perioada 5:

ziua de examen (Perioada de frica)

Dimineata ma trezeste desteptatorul.. Incerc sa vad daca imi amintesc ceva din cele invatate - nimic! Cu toata speranta la copiat, ma imbrac si plec la examen. Ajung la facultate, imi salut colegii si incep sa-i urmaresc pe cei care zic ca au invatat. Ma apropii de unul dintre ei, si incep sa glumesc, sa rad sa-i povestesc lucruri interesante.. La un moment dat il intreb, daca e liber locul din spatele lui, dandu-i de inteles ca vreau sa copii. Cu un glas prietenos, colegul nu ma poate refuza. Toata lumea se pregateste... vreau si eu sa ma pregatesc, dar.. de unde?? Nu am invatat nimic.. Incerc sa ma prefac ca stiu, le dau intrebari despre unele teme de la examen, dar degeaba - oricum nu memorez nimic. 

Incepe examenul. Din momentul cand primesc cerintele pana in momentul de inaintea copierii, sunt pierdut, nu vad nimic...  Momentele in care asistentul nu e atent si incep a copia ma linisteste, incet cu incet, in acelasi timp stand cu frica in san sa nu ma prinda copiind...

Dupa examen ma intreaba toti cum a fost, le povestesc cat de greu, dupa care vreau sa nu mai aud de sesiune. 

Perioada 6:

ziua aflarii notei (Perioada de emotii)

Daca am luat examenul -  ma imbat, arunc fituicile si sterg toate fisierele din calculator legate de acel examen. Nu vreau sa-mi mai amintesc de aceasta materie, niciodata in viata!

Daca nu am luat examenul - injur de mama focului, le scriu prietenilor "am invatat 2 zile!!! si nu am luat examenul" si intristat imi zic "in restanta o sa invat o saptamana intreaga pentru acest examen!".

Dupa care istoria se repeta cam la fiecare examen.

poezie

Idiotii

Ei traiesc in afara timpului.

Ei traiesc in afara spatiului.

Ei ignora ceea ce aud.

Inocenta lor le este carapace.

Ei par derutanti

In manierele lor.

Ei par a fi dispusi ezitarii.

Ei par a fi confuji

In gindirile lor.

Ei par a fi în masura sa zica tam-tam

În peregrinarile lor,

Dar Ei nu sunt periculosi.

Ei sunt dulci muchii de cutit

Sublim singuri in balonul lor.

Ei sunt singuri si fericiti.

Asadar, nu trebuie sa-i treziti.

Nu trebuie sa-i supravegheati...

In jurul lor, o mare gilceava.

Lasam acesti dulci visatori,

Sa-si traiasca viata lor

In adapostul urei noastre si a patimilor.

Prevazut ca ei sa ramina increzatori,

Prevazut ca ei sa ramina nesemnificativi.

Adeseori, cind eu ma simt incapabil,

Eu as vrea sa seaman lor.

Caci ar fi bine sa ma simt departe

De tot ceea ce mi-ar fi provocat pofta;

De toate aceste inutile dorinte

Care imi transforma viata in cicat.

Prietenia

Ce este prietenia?
E un subiect care la prima vedere pare a fi copilaresc. Exact - copilaresc, pentru ca de acolo provin radacinile, sensul adevarat al cuvintului "prietenie". Cei care nu au avut prieteni in copilarie - greu vor putea avea dupa. Nu exista viata singuratica - exista ignoranta fata de cei din jur. Nu sunt eu cel mai expert in ale "prieteniei", dar de un lucru sunt sigur: Prieten e acea persoana cu care pot fi deschis, atit de deschis, incit sa pot "plinge" in fata lui, sa-i simt lipsa in momentele fericite, sa impart cu el acele clipe frumoase.
Exista prieteni adevarati? Aici e o mare dilema, in care e confuz cuvintul "adevarat". Ce inseamna "adevarat"? Marii filozofi zic ca nu exista adevarat sau fals, frumos sau urit, corect sau gresit, totul se afla in subconstientul nostru, e ceva subiectiv. Pentru mine insa, un prieten adevarat e atunci cind poti crede in asta, cind poti spune "el e prietenul meu adevarat" in fata oricui. E greu sa ai un prieten adevarat, trebuie in primul rind sa-l iubesti. Iar dragostea e sentimentul suprem. A iubi, inseamna a-l accepta asa cum este, a fi sincer cu el si a impartasi cele mai adevarate ginduri, a-l vrea aproape la bine si la rau, a-l redescoperi de fiecare data, etc.
Zilnic intilnim oameni diferiti: la serviciu, la facultate, pe strada, pe facebook, pe skype, oriunde... Dupa mici discutii, momente petrecute impreuna, avem tendinta sa impartim acei oameni in 2 mari categorii: Oamenii care ne sunt indifirenti, (dar din oarecare motive avem nevoie de ei, deci ne prefacem) sau Oamenii care incepem sa-i iubim (cu care am vrea sa petrecem clipe frumoase, placute). Si ma voi referi acum doar la dragostea prieteneasca, lasind la o parte celelalte tipuri de dragoste.
Deci ai un prieten? Gindeste-te la unul. Ok, acum poti sa zici ca-i prieten adevarat? Aici ai nevoie de o pauza. ... Daca raspunsul e afirmativ, ai respectul meu, inseamna ca stii ce e dragostea si mai poti iubi pe cineva. Dar cele mai intilnite raspunsuri vor fi un "Nu sunt sigur ca e prietenul adevarat". De ce? Pentru ca nu-l iubesti suficient. De ce? Pentru ca nu-l cunosti indeajuns. De ce? Pentru ca nu ai petrecut cu el destul timp. Timpul e cea mai scumpa unealta pe care o poate avea omul. E un drum lung pe care mergi doar inainte fara sa poti sa te opresti, sa te intorci si stii sigur ca undeva se termina (putini oameni au ocazia sa vada sfirsitul drumului). Dovada reala ca iti iubesti prietenul este sa vrei sa mergeti impreuna pe drumul tau, cu alte cuvinte sa petreceti timp impreuna. La inceput pentru a-l cunoaste, pentru a fi sigur ca e prietenul tau (cel adevarat), iar mai tirziu pentru a savura clipele frumoase fata de persoana care iti este draga.
Probabil te intrebi daca am eu astfel de prieteni? Fara sa ma gindesc mult - imi apare un chip in minte. E o prietenie foarte frumoasa, cu multe momente frumoase si mai putin frumoase, hazlii si triste, etc.. Cind vorbesc cu el, imi revad propriul eu, sunt atit de deschis, incit orice alta atitudine de a parea altcineva e de prisos. Am petrecut cu el suficient timp? Nu - desi il cunosc inca din cea mai frageda copilarie, mi-as fi dorit sa-l cunosc inca mai mult, pentru ca - ma intereseaza. Este el unicul meu prieten adevarat? Ei bine - nu. Daca il dau la o parte, imi apar si alte chipuri, pentru care as pune mina in foc, dar cu rusine o zic, pentru ca nu am petrecut suficient timp impreuna pentru ca ei sa cunoasca macar o mica parte adevarata din mine. (da - o mica, pentru ca noi oamenii, suntem cele mai prefacatoare facaturi de pe planeta).
Acum, dupa ce ai citit aceste rinduri, imi poti da un nr de prieteni adevarati? Ai imparti bucuriile cu el? (sa zicem ca ai cistigat 1000 lei la loterie, ar fi primul tau gind sa-i dai  lui 500 fara ca sa-ti ceara?).
Iti doresc prietenie cit mai adevarata, e ceva foarte frumos. Iubeste - si vei avea.

Prima zi

Astazi, 11 decembrie 2011, a luat nastere o Agenda noua, pe care am botezat-o "as-zice-ca".
Zilnic, trec prin situatii mai mult sau mai putin placute, dupa care mi se genereaza cite un gind, gind al carei durata de viata se masoara in minute (sau secunde uneori). Aici va fi locul perfect, in care aceste ginduri vor avea o casa, un loc unde vor trai, vor fi vizitate si se vor inmulti.
Cu aceasta ocazie, ii urez acestei agende un "La Multi Ani" si sa ne traiasca atit timp cit vom avea idei si puterea de a le raspindi. Agenda are 3 parinti infometati de exprimare, fiecare avind o soarta diferita, interpretata unic de bucatile de creier ce insinueaza sa posteze in acest blog.